Nu sunt o mare consumatoare de pește sau fructe de mare. Îmi plac, doar că niciodată nu mi s-a părut că sunt exact ceea ce îmi doresc. Poate și pentru că am avut niște experiențe mai triste cu fructe de mare overcooked sau înecate în ulei. Până la urmă este o întreagă tehnică de preparare a peștelui, iar noi românii suntem fanii fierturilor cu orele întregi.
Mai mult decât atât, am evitat sushiul cu multă atenție, nu pentru că nu mi-ar surâde ideea, ci pentru că am eu o obsesie că românii nu au cum să știe să pregătească așa ceva.
Ieri seară, însă, am încercat pentru prima dată un tartar de somon, unul de lup de mare și unul de ton. Spre mirarea mesenilor, l-am preferat pe cel de somon, iar cel de ton aproape că mi-a displăcut. Chestie de gusturi.
Tot aseară, mi-am băgat nasul și în farfuriile celorlați, motiv pentru care am încercat un pic dintr-o porție uriașă de pateu de gâscă, un pic de caracatiță cu anghinare și roșii uscate, o gură de langustină și un ton incredibil de gustos, și la final o cremă de caracatiță, ceva foarte gustos cu un puree foarte fin.
Toate acestea le-am găsit pe o străduța liniștită din centrul Bucureștiului, pe IL Caragiale, la Octopus Contemporary Mediterranean Restaurant.
