Una dintre problemele actuale este lipsa de educație a oamenilor. Ăia șapte ani de acasă care te învață să functionezi cât de cât în societate. Ăia în care ești învățat să nu bagi cuie în prize, să te uiți pe unde mergi, să nu vorbești cu gura plină, să nu te duci cu străinii sau să nu primești bomboane de la străini. D-astea de bun simț.
Și uite că acum se vede lipsa acestor șapte ani de acasă, că trebuie să le spui oamenilor ce să facă să nu-și rupă capul pe stradă. Să îi zici unui copil mi se pare normal. Să îi zici unui adult e deja de o tristețe maximă.
Urăsc metroul de când eram copil. Înainte de Revoluție mai pica curentul în metrou şi odată m-a prins cu taică-meu o pană d-asta. Și îmi amintesc cum de fiecare dată când ne urcam sau coboram din garnitură mi se atrăgea atenția să ma uit să nu scap piciorul în gaura aia.
Așa ajungem și la discuția Metrorex. Că singura lor problemă știți care e? Că nu au scris pe jos proștilor o traducere elegantă a clasicului “Mind the gap”.
Dar probabil o vor face, că na, trebuie. Că nu toți am crescut cu metrou în oraș și nu am avut părinți care să ne atragă atenția să ne uităm pe unde mergem.
Și v-ați gândit vreo secundă că dacă era cu adevărat accidentată o persoană am fi ştiut imediat? Ar fi vuit ziarele cu titluri precum “Unei femei i-a fost smuls piciorul de un metrou”
Iar duma dată de jurnaliștii patriei nu mă miră. Când trebuie să scrii la kilogram, bănuiesc că uiți să gândești. E ca atunci când tricotezi. Un rând pe față, unul pe dos, nu te gândești la ce faci. Până la urmă iese puloverul. Și vine salariul.
Mai trist este ca unii bloggeri au preluat știrea. Păi nu eram noi ăia care nu aderam la interesele obscure și spuneam adevărul? Că dintre toți doar Ruxandra a cerut și o opinie a Metrorexului.
Iar “Mind the gap” a aparut prin Londra din cauza ca avand un metrou foarte vechi, ala urmeaza traseul unor strazi/bulevarde astfel ca are multe curbe si se intampla ca unele statii sa fie in curba, asa ca distanta dintre tren si platforma e considerabila. Nu prea e cazul in Bucuresti, unde din cate tin eu minte distanta dintre platforma si tren nu e atat de mare incat sa intre un picior; cel mult te poti impiedica.
Oricum, ai dreptate, daca trebuie sa-l atentionezi pe unu’ sa caste ochii, atunci parintii aluia au cam esuat in a-l educa, iar el e un cretin ce traieste printre noi. Asta e dezavantajul faptului ca societatea/tehnologia a evoluat atat de mult – selectia naturala sa nu mai elimine imbecilii.