The Red Capes are coming! The Red Capes are coming!
Gata! A apărut și cel mai așteptat scandal dintre supereroii DC. Premisa e simplă: Batman e nervos și supărat pe Superman, iar Superman se oftică pe Batman că e prea vigilante pentru gustul său de vigilante și oricum Superman a fost luat în colimator de Senatul american. Peste toată povestea asta se adaugă prezența nebună a lui Lex Luthor și iese o poveste dark și gritty.
Lăsând la o parte filmul, care până la urmă nu este decât un alt film cu supereroi, trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult de Jesse Eisenberg – Lex Luthor care este delicios în rolul său de antreprenor nebun. Poate aș fi impresionată de rolul din The Network, dar am evitat cu grație să văd acel film, prin urmare, pot spune liniștită că pare un antreprenor d-ăla de pe la conferințele Ted, care a uitat să își ia pastilele de omorât demonii. Un fel Gavin Belson pe steroizi de nebunie.
Puncte în plus pentru că nu s-au chinuit să scoată glume proaste, doar pentru un comic relief ușurel adresat spectatorilor de Bobonete sau Pablo Francisco, cum a fost Deadpool.
Și mai e mișto că Batman, omul reușește să îl bată Superman, extraterestrul. Cu greu, se chinuie un pic, trage de o roată de tractor, dar reușește.
Una peste alta, m-am uitat la telefon doar de 3 ori în timpul acestui film, ceea ce este o mare realizare.
Tip: duceți-vă să îl vedeți în 4DX, dacă aveți drum prin Pantelimon. Cele 231 de minute merită orice criză de spate!
Scor final: 1-0. Si o notă de 7, 7 și un pic.