Radu scria ieri într-un articol că nu este de acord cu o glumă făcută de Bendeac. O glumă slabă, proastă (adică stupidă). Nemulțumirea lui Radu era oarecum de înțeles, Bendeac se dă mare lup moralizator și dacă vrea să fie luat în serios ar trebui să renunțe la unele glume. Discutabil, pentru că Bendeac este și comediant, umorist să îi zicem și vorba aia, putem râde despre orice, despre pedofilie, viol, religii și chiar și despre tragedii. Și nu o spun eu. O spun ăia care fac glume. Carlin, Jeselnik sau Eftimie
Am comentat și eu, doar pentru a mă abona la comentarii să văd ce zice lumea. Unii au ales varianta corectă “nu-ți place, nu te uita”, unii l-au înfierat pe Bendeac, sau pe cei care considerau că e proastă gluma, dar s-o facă. Unii au zis că “haha, așa sunt toate femeile”. Si un comentariu mi-a atras atenția pentru că era din categoria “pe vremuri era bine”.
Mulți dintre noi confundă lipsa de libertate de dinainte cu educația. Mulți cred că democrația este sinonimă cu libertinajul. Mulți uită că acum 27 ani dacă ar fi aruncat un Puie Monta (o aberație ușoară a clasicului Muie Ponta) ar fi fost săltați în miez de noapte și s-ar fi cunoscut intim cu niște bocanci de securist.
Mă amuză și faptul că se crede că glumele licențioase sau proaste au fost inventate după ’90 încoace, iar până atunci adevăratul umor era Toma Caragiu cu șopârla sau BD la munte și la mare bănuiesc că ei nu au ascultat caseta aia a lui Toma Caragiu care circula pe sub mână. Era o înregistrare “între prieteni” în care ilustrul Toma interpreta rolul unui popă care întreba enoriașa bătrână de ce nu avenit la slujbă. Când aceasta îi răspunde că a plouat, replica popei este “și vrei să-mi iau pielea de pe coaie să-ți fac manta de ploaie?”. Imaginați-vă, Toma Caragiu spunea așa ceva?
Când vine vorba de umor, totul este subiectiv. Eu una consider că Bobonete este instalatorul blocului umorului, îl chemi că ți s-a înfundat chiuveta, dar vrei să se tireze cât mai repede că pute. Dar nu o să zic că nu mai vreau să aibă dreptul la stand-up. O să evit doar să îl urmăresc. A! E Bobonete? Nu, mersi. Asta se aplică oricărui umorist. Nu-ți place unfollow, unfriend, următorul.
Și mai e o problemă, una de educație, dar de-aia adevărată, nu făcută cu pumnul și bocancul. Aia unde din copilărie ești învațat să gândești. Dacă acei șapte ani de acasă există, vei ști că oamenii au dreptul să spună ce vor, iar tu îi poți combate cu argumente, nu cu “ba pe-a mă-tii!”