Discuțiile de ieri de la Social Media Summit s-au învârtit în jurul noțiunii de “content” – conținut, care ar trebui să fie orginal, nou, valoros, de calitate. Acestea au fost câteva dintre cuvintele folosite pentru a descrie noțiunea aceasta, atât de vehiculată în mediul digital și nu numai.
Însă problema legată de conținut este foarte interesantă, pentru că are foarte multe paliere. În primul rând trebuie să luăm în calcul două reguli, una veche de sute de ani, cea a lui Pareto și una veche de 20, 1% rule.
Amândouă spun aproximativ același lucru simplificat, că într-un mediu, un număr finit de persoane crează și restul consumă. În urma cifrelor prezentate ieri la SMS am spune că din aproximativ 30.000 de bloguri, poate că 600 vor crea conținut relevant, restul preluând și adaptând conținutul original al celor 6000. Sună un pic crud și matematica nu este infailibilă în această situație, dar este un punct de plecare.
A doua problemă pe care am resimțit-o ar fi legată de această necesitate, trebuie, a conținutul de calitate. Necesitate pe care probabil că toți implicați o resimțim. Însă acest trebuie are la rândul său niște ramificații: în primul rând cititorii nu sunt educați pentru a recunoaște content de calitate, în al doilea rând mediul digital este unul volatil pe de-o parte și frivol pe de altă parte, pentru că apasă acei centrii nervoși ai neseriozității din utilizatori. De aici se întrevede ce-a de-a treia problemă și anume distribuirea de către cititorii a nonconținutului (dacă îmi permiteți), bucăți interesante de conținut valoros se pierd în masa uriașă de nonconținut share-uit pe rețelele de socializare. De aici tragem o primă concluzie, că avem nevoie de o educare a publicului, poate folosind exemple directe, fără a fi vinovați de parti-pris-uri.
Dacă ne întoarcem și privim înspre noi, creatorii de conținut, trebuie să recunoaștem și să înțelegem că nu putem fi toți geniali. Ne putem inspira din altă regulă a internetului și anume regula 34 pe care dacă o extrapolăm, luând în calcul că în 2010 Google a încercat să estimeze numărul de cărți scrise în lume – 129,864,880, putem spune că s-a cam făcut totul. Din nou, sună crud, dar este un alt punct de plecare. Problema creatorilor de conținut este destul de dificilă și rezolvarea ei presupune o continuă perfecționare a abilităților, dar și o autocritică de care unii dintre noi nu suntem capabili. Mai mult, mediul digital, a cărui calitate principală este volatilitatea, ne pune în poziția de a crea conținut pe moment, fără o documentare în spate – de aici apărând și nonconținutul despre care vorbeam mai devreme. Și aici ne ajută o educație a celor care doresc să fie creatori de conținut, pentru a recunoaște momentul potrivit de a reacționa fără documentare și momentele în care ne putem vedea liniștiți de treabă, lăsând în pace conturile pe care le administrăm.
Discuția este lungă și poate părea fără finalitate, dar dacă ne uităm un pic peste rezultatele topurilor prezentate ieri, veți vedea că până și acolo s-au strecurat exemple de conținut neorginal, vechi, nevaloros și lipsit de calitate. De unde pot trage concluzia că mai trebuie să ne educăm un pic și apoi să avem pretenția că putem da lecții.
Foto via shutterstock
Intrebare, intrebatoare: cum ne dam seama care este continutul de calitate? Cine determina calitatea asta?
Am avea câteva variante aici: prima și cea mai la îndemână ar fi un consiliu al calității care să vină și să facă curat.
Un pic mai greu de pus în aplicare ar fi chestia aia urâtă căreia i se spune educație. Educația îți pune la îndemână uneltele necesare, rațiunea, gândire critică, par egzamplu, ca să poți recunoaște valoarea și calitatea. Care până la urmă sunt concepte influențate în mod direct de normele sociale.
“129,864,880, putem spune că s-a cam făcut totul”
asa spunea si presedintele biroului de patente din SUA pe la 1900, ca tot ceea ce era de inventat fusese deja inventat :) Asta e un punct de plecare extrem de pagubos pentru ca te indeamna automat sa adaptezi in loc sa creezi.
Pingback:mihai vasilescu blog | Diferenţa dintre online şi offline
Pingback:Linkuri de weekend
Mult mai nasol este furtul de continut. Cunosc nenumarate cazuri in care acest furt de continut nu este penalizat, mai mult de atat, deoarece nu au fost afectati in vreun mod de Penguin, Hummingbird sau Panda, acest furt de continut i-a ridicat si mai mult.
Exemplu:
– Nu sunt adeptul lui Radu F Constantinescu, dar mai citesc postari viralizate. Are PR 2. Asa a ramas de la ultimul update. Continut original
– Ziare.com CONTENT PRELUAT, pe alocuri fara a cita sursa. Nu neaparat furat. PR 6 doamnelor si domnilor stimati telespectatori.
Google doarme. Algoritmul in Romania cred ca acum se ocupa de mail spam, ca tot zice lumea ca suntem in urma cu 20 de ani:(((
mi se pare teribil că jegul ăla de daraban e acolo.
Unde? În cei mai iubibili bloggeri? Vezi că articolul ăsta e de anul trecut.