Toată lumea se miră cum ieri ieșenii furau stegulețe și panglici. Și toți nu se gândesc la o chestie simplă.
Timp de șaizeci de ani (perioada comunismului) românii au învățat ca furatul e normal. Gândiți-vă la cei care zic că pe vremuri era mai bine “ne descurcam”. Cum credeți că se descurcau? Furau. Dacă lucrau în fabrici furau ce producea fabrica. Mama care lucra la fabrica de ciocolată avea casa plina de dulciuri pe care le vindea vecinilor și cunoscuților. Tatăl care lucra în uzina, fura țevi și corniere. Dacă erai vânzătoare la magazin mai un salam, mai un pachet de carne. Dacă erai librar aveai clienți care dădeau de 4-5 ori prețul cărții. Indiferent ce carte era.
Furtul e normal, mai ales dacă e de la stat sau de la șef, mai nou, dă-l dracu’ are de unde.
Deunăzi vorbeam cu un meșter care îmi spunea că el ar vrea să îi dea clientul bani să se ducă să ia materialele, ca le negociază și îi mai rămâne și lui ceva. Mentalitate de ciupitor.
Așadar, faptul că au sărit ca termitele pe niște stegulețe nu mă miră, poate nu i-ați văzut cum săreau în anii trecuți pe fasole sau mici.
Nu stiu daca ai dat cel mai bun exemplu cel cu mesterul. E o munca in plus pe care o face si… n-ar trebui s-o faca in mod gratuit.
In rest, ai punctat f bine. :)
Mentalitatea de ciupitor, hahah!! Ai pus punctul pe i.