Doamne, apără-mă de meseriași!

De-a lungul anilor, am fost nevoită să învăț o căruță de chestii utile în casă. Nu pentru că îmi doream, ci pentru că am avut parte de niște meseriași “profesioniști”. Mi-e groază când aud că trebuie să repar ceva în casă, mai bine învăț eu să-mi pun un obertein decât să chem un meșter.

Acum vreo 8 ani, a trebuit să schimbăm chiuveta în bucătărie, am chemat un Nea Caisă, care a venit la 12 și a plecat la 8 seara. A muncit 8 ore pentru 2 racorduri flexibile și o baterie. 8 ore. Mai aveam puțin și îl dădeam afară din casă, chit că îmi spălam cratițele la duș!

Acum, de când a intrat blocul în reabilitare, numai scandaluri am avut. Mai întâi, au scos aparatul de aer condiționat, juma de oră. Dar să îl pună la loc le-a luat o oră și jumătate. Asta în condițiile în care apar prin bloc precum ninja. Nu știi când vin, dar auzi un șuierat pe scările blocului – “au venit aia de la aer condiționat”. Azi dimineață, îmi scoteam câinele afară când mă văd cu Gospodarul blocului, nu râdeți, există.

– Domnișoară, au venit băieții cu aerul condiționat, săvorbiți cu ei să vă pună aparatul.

Îi caut, îi găsesc, îi rog cu cerul și cu pământul să vină la mine că eu muncesc și nu pot întârzia. Fix la brișcă i-a durut. Le-am zis că mă grăbesc, că le iese și lor ceva dacă se mișcă mai cu talent. Câinele m-a înțeles mai bine, sau măcar așa mă privea.

Au stat, frecat-o pe doamna buhă și după o oră jumate se așteptau să le dau ceva, le-am dat “Bună ziua”.

Mi-e groază de momentul când va trebui să chem un zugrav să repare rosturile la termopane, probabil va trebui să îl cazez pe canapea. Să cumpăr o bute de vin și să îmi iau concediu două săptămâni.

Pentru că avem o țară de directori, CEO-i și ingineri aerospațiali, care din cauza lumii rele au ajuns montatori de parchet, instalatori și zugravi.

sursa foto