În seara aceasta am ieșit la o bere cu un prieten cu care împărtășesc un procent mare de idei asupra vieții. Să spunem că cine se aseamănă se adună, pentru a folosi un pic din înțelepciunea populară.
În general suntem de acord că majoritatea oamenilor nu au un IQ din 3 cifre și că în viață, discursul abordat trebuie să fie pentru cei care se încadrează la “doua cifre” sau cum îmi spunea el “scrie să plângă coafezele”.
Dacă ar fi să mă pocnească corectitudinea politică în freză, ar trebui să zic ceva bun despre coafeze și iată că am ce spune: unele pot face din rahat bici (câteodată în cazul meu) și altele pot face rahatul praf (tot în cazul meu).
Dacă ar fi să ne raportăm la situația Conchitei Wurst, nu cred să existe femeie sau hipster în Europa care să nu o invidieze fie pentru păr, fie pentru barbă. De unde tragem concluzia că o coafeza sau un frizer bun pot face minuni. Na, am dat-o cum trebuie.
Și cum vorbeam noi despre una și alta, am ajuns și la subiectul “politically correctness”, chestie în care cred cu tărie și vehemență pâna la un punct. Pentru a fi sinceră, trebuie să vă zic că nu îmi pasă de orientarea sexuală a nimănui, par egzamplu. Dar dacă e grotească alegerea o să râd de ea. Mai puțin în cazul pedofiliei și a zoofiliei, unde o să îi condamn nu pentru că e contrar bunelor moravuri, ci pentru că recipienții nu se pot pronunța dacă vor sau nu. Mi-a intrat în cap ideea aceea că nu e perversiune dacă e consensuală și ce consensual poți cere unui copil sau animal?
Așadar poți fi bărbatul în rochie, dar te rog frumos permite-mi să râd până mi încleștează mușchii maxilarului. Așa cum te rog frumos, râzi de mine că am dorsalul ca portbagajul de Matiz, pentru că, da. Îl am. Așa cum eu râd de grașii care nu se pot urca în tramvai, așa pot râde de mine și antrenorii de fitness că scot o limbă de doi coți dacă urc un etaj.
Nu sunt retrogradă și nici măcar conservatoare, doar cred ca umorul în toate formele sale ne ajută să trecem peste diferențe și să ajungem la consens.
Negrii sunt oameni și nu le trebuie affirmative action ca să îi percepem așa. Femeile nu au nevoie de articole insipide și campanii stupide care să le prezinte zâne sau vrăjitoare. Și țiganii vor fi acele persoane cu un comportament jegos, fie că-s daci, romani, români sau romi.
Prietenul cu care discutam îmi dădea un exemplu clar “12 ani de sclavie”, în care negrul e victima, versus Captain America în care negrul e acolo pentru că trebuie și nu percepi că e alb, negru, portocaliu sau Mickey Mouse. Acesta ar trebui să fie dezideratul oricărui luptător pentru drepturile oricui – nu să îi împingem în față că sunt discriminați, ci să dovedim că indiferent de diferențe sunt oamenii potriviți pentru job.