Câteva despre taximetriști

În ultima lună am avut niște întâmplări interesante cu taximetriști din afara Bucureștiului.
Mai întâi am fost în Timișoara, unde am avut două întâmplări: prima, taximetristul care ne-a dus la Restaurantul Sabres ne-a luat doar 10 lei, deși pe aparat era 11 lei și ceva mărunțiș. Apoi, noaptea am fost în clubul D’Arc situat la o aruncătură de băț de Hotelul Do Stil în care eram cazați. Frumos club, muzică bună și tare dar nu enervantă, singura problemă a fost că era plin ochi. Probabil din cauză că muzica era ok, motiv pentru care nu am dansat și am plecat repede. Pentru că eram obosiți, ne-am urcat într-un taxi și am cerut să mergem la hotel. Taximetristul nu a oftat, nu a avut niciun gest de nemulțumire. A pornit mașina, a dat de trei ori din volan și ne-a plantat în fața hotelului. Cursa era de 3 lei, a primit 10 numai pentru că nu a comentat nimic.

Duminică, în Brașov, m-am urcat într-un taxi pentru o cursă care mi se spusese că va costa 7 lei. Nu m-am uitat pe aparat, am scos 10 lei și am dat să cobor, domnul cu pricina, care mă mirosise imediat că-s bucureșteancă, mi-a zis că e prea mult și mi-a dat restul. Tot. I-am lăsat 2 lei, dar am rămas mirată.

Pentru că atunci când dăm cu nasul de normalitate, facem ochii mari, de căprioară și o tratăm preferențial, nu ca pe fix ceea ce e – normal.