Talk the talk

but can you walk the walk?

Citeam ieri articolul acesta și următoarele paragrafe mi-au sărit în ochi:

In January, then-Defense Secretary Leon Panetta cleared women to enter combat arms job fields in the military. Since then, the Marine Corps has started a pilot program to see if women are even capable of completing the rigorous infantry training without lowering the standards — those being just the basic physical standards required of men to be infantry.
Since then, six women have failed the officer’s infantry course pilot program. The Corps intends to run 100 women through the program in a year’s time.
Fifteen women recently became the first trainees in the Corps’ enlisted program.
Notably, if any of these women pass the course, they will not earn the infantry rating. The pilot course is simply to test if women are capable of passing existing standards.

Și mă gândeam că sigur, undeva în Murica, o femeie s-a gândit că n-ar fi o idee rea să ceară scăderea standardelor. Asta fiindcă într-un cotlon ascuns din creierul multor femei se produce un scurt circuit când vine vorba de feminism.
Și să știți că îmi place foarte mult ideea de feminism așa cum am citit-o în DEX: Mișcare socială care urmărește dobândirea egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. ♦ Doctrină care propagă emanciparea femeii și extinderea drepturilor ei, dar fug mâncând pământul când se transformă în extremism.

Din păcate, unele dintre fete mă sperie. Pentru că o iau razna și uită că suntem două specii diferite – că bărbații au mai multă forță fizică decât noi, d-aia îi punem să care sacoșele de la piață. Că bărbații sunt (majoritatea) mai raționali decât femeile. Well, mai bine pregătiți pentru vânat și noi mai bine pregătite pentru stat în peșteră sau cules.

Tot respectul pentru cele care vor și dovedesc că sunt egale cu bărbații, mă bucur că feminismul le-a oferit oportunitatea de a o face. Dar îmi place să le văd că o fac, aliniidu-se la setul de reguli deja stabilite și nu prin modificarea lor. Dacă modifici regulile pentru a ți se potrivi ție, în mintea mea se numește discriminare pozitivă și ești un fel de țigan care intră la facultate doar pentru că e mai negricios decât mine. Și da, știu că acele reguli au fost făcute de bărbați. Buhu. Ar trebui să plângem un pic.

În cei 30 de ani pe care i-am trăit, niciodata nu m-am simțit discriminată ca femeie. Nicăieri, pentru că nu am fost crescută o victimă.