Realitatea e crudă? S-o punem pe grătar

Şi să ne minţim.

Zilele trecute mă uitam pe facebook, așteptându-l pe Morfeu. Zappam de la o postare la alta, când am dat peste această bucată de scriere cu reclamă directă la un site care-și zice de-femei.com . Site care, ţin să vă comunic, este plin de diete-minune şi idei de “cum să îţi faci iubitul să ejaculeze” (nu că acesta ar fi un lucru rău!).
Dar să vă dau exemplul direct, pentru că vorba aceea, o fotografie face cât o mie de cuvinte.

Sună bine, nu-i așa? Mamă cât de erudită sunt, că doar îmi văd erudiția revărsându-se peste cureaua pantalonilor.
Nu aș avea nimic împotriva acestei postări, că doar nu m-am lovit la cap să nu rezonez, doar că am senzația că multe femei, se ascund după un asemenea text sau altele – “grasă și frumoasă”, “nu contează imaginea, contează sufletul”, “lasă, mai bine să aibă pe ce să pună mâna”, pe când toate, sau aproape toate și-ar dori să fie sirena. Ariel.
Le admir pe femeile care sunt împăcate cu situația lor, “știu că sunt plinuță, dar eu mă simt bine în pielea mea”. Și îti dai seama că așa e pentru că nu le vor bârfi pe cele slabe și nu se vor îmbrăca cu haine care să le scoată în evidență grăsimea, ci părțile frumoase. Să te simți bine în pielea ta este un lucru mare, este o realizare pe care nu mulți o pot trece pe răboj, pentru că suntem foarte conștienți de sine și e cam greu.
Dar așa cum mă deranjează să îmi fie pompată în creier imaginea frumuseții absolut filiforme, la fel nu sunt de acord cu mișcarea asta care zice “grăsimea e frumoasă”. Nimeni nu ne cere să fim supermodele, nimeni. V-a spus vouă fetelor cineva, până acum “auzi? dar de ce nu arăți și tu ca Tyra Banks?” Banuiesc că nu.
Nu toate femeile au gena necesară să fie Naomi sau Milla, dar asta nu înseamnă că nu pot fi frumoase cu tot cu defectele lor. Mi-aș dori să fiu Milla, dar am tuhăsul prea mare și plămânii nu prea mi s-au dezvoltat (nu știu ce făceam în luna a 8 de sarcină, dar nu am făcut tocmai ce trebuia – 75 cu B). Aș putea ajunge la 48 de kile și tot lată aș fi, pentru că bazinul e lat. Poate să-mi dau la rindea zona pelviană, fiindcă altfel nu avem cum. Am niște limitări fizice, scrise în codul genetic. Trebuie să accept acest lucru.
Basmele cu balena și sirena sună bine, dar haideţi să nu ne ascundem după deget. Sunt o formă de a ne minţi.

Dragele mele cititoare sunteţi de acord sau vă credeţi erudite?