Eu una îs născută şi crescută pe asfaltul Bucureştiului, nu am mers la ţară în vacanţe pentru că nu am rude la ţară sau am, dar sunt atât de îndepărtate încât nu aveam cum să ajung acolo.
Chiar şi aşa, nedusă pe la ţară în vacanţe am un sat al copilăriei şi de suflet. Vorbesc acum de Mirăslău, satul în care s-a născut străbunica mea în 1914. Un sat din Ardeal, de lângă Alba Iulia. Atâtea poveşti am auzit… Doi unchi ai străbunicii, fraţi, cei mai bogaţi din sat, unul ţărănist, unul liberar, candidau unul împotriva celuilalt şi câştigau prin rotaţie. Stră-străbunica, văduvă de război (da, ăla primul) a crescut 4 copii. Rude duse la Sorbonna şi la Milano pentru studii şi în State pentru bani. Nume precum Domnica (Miss Alba şi trecută pe lângă regele Carol II-lea), Valeria, Filon, Lucreţia sau Ieronim.
Toate sunt un amalgam în memoria mea, totuşi acesta este satul care mi-a rămas în minte şi chiar dacă nu am ajuns acolo – şi nici nu cred că vreau să ajung, pentru ca este un ideal – parcă îi văd pe toţi. Atât de bine au reuşit Mişu (cum îi ziceam eu străbunicii) şi mama să îi portretizeze.
Vă întrebaţi ce mi-a venit de am scris un asemenea articol, iar răspunsul meu e unul simplu. Pe 29 februarie la Muzeul Satului a fost lansat Ghidul oficial Cele mai frumoase sate din România. Şi primul lucru pe care l-am făcut când l-am deschis a fost să caut Mirăslăul, dar nu l-am găsit. E mai bine aşa, v-am zis e idealizat.
Ei bine, articolul acesta se încheie cu un concurs – povestiţi în comentarii care este satul copilăriei voastre şi puteţi câştiga unul dintre cele 3 ghiduri pe care le pun la bătaie. Mecanismul concursului e simplu: voi comentaţi, eu trag la sorţi pe random.org şi postez filmuleţul extragerii. Simplu, nu?
Later edit: aştept răspunsurile voastre până pe 17 martie. Pe 18 extragem câştigatorii şi îi postăm aici pe blog.
Ghidul, o selectie a celor mai frumoase sate, realizat de Asociatia “Cele mai frumoase sate”, impreuna cu Napolact, Ambasada Frantei in Romania, Delegatia Wallonie-Bruxelles la Bucuresti si rrAPL – Revista Romana de Administratie Publica Locala reuneste traditii si obiceiuri locale din cele mai reprezenatative sate din Transilvania, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana, Maramures, Bucovina, Moldova si Dobrogea
Satul copilariei mele, nu e foarte departe de Miraslau, e tot in judetul Alba, si se numeste Radesti. Am copilarit acolo, si pot spune ca a fost superb. Abia asteptam vacantele sa pot merge la bunici. Oricand vizitez acele locuri sunt coplesit de amintiri, daca inchid ochii revad totul, e ca un film de Oscar. Cand am ocazia vizitez acest sat, deoarece nu exista un loc mai potrivit unde ma pot incarca mai bine ca in satul copilariei mele…
M-am nascut si am crescut pe malul Dunarii, intr-un sat de pescari, langa Insula Mare a Brailei. Nu e chiar Baldovinestiul lui Istrati sau Gradistea-de-Sus a lui Fanus Neagu, dar padurea din lunca Dunarii, canalele de irigatie si campurile pline de musetel din luna mai mi-au marcat copilaria si o parte din adolescenta. Acolo am invata sa inot, alaturi de colegele de clasa, cu mingea pe post de colac, sa dansez horele Floricica si Stanga, unice in zona; in unele nopti de vara mergeam la bostanarie si mancam pepeni verzi in praful cald al campului. E un sat de campie, unul intre multele sate ale Baraganului, dar e satul fiintei mele, acolo am radacinile si acolo ma voi intoarce.
O mare parte din copilarie mi-am petrecut-o in Musca, un sat din comuna Lupsa, judetul Alba. Imi amintesc cu drag cum in fiecare vara luam autobuzul din Abrud si mergeam in “deal”(expoatarea de cupru de la Rosia Poieni) iar de acolo coboram la bunici sa ii ajut la polog. Tot in Musca am gustat cele mai bune cirese, mure si mere din toate cate am gustat. Ce vremuri :)
Polog = adunatul fânului…lumea de pe aici nu prea stie ce inseamna , totusi de pe pițiga ,muncelus sau frunți ,pe care din ele mergeai la polog :)
Satul copilariei mele e un sat plin de copii veniti din orasele mari, copii fara ganduri care uita pentru o vreme de scoala, trezit dimineata,uniforma. In satul copilariei mele se mergea descult, masa de pranz te prindea cu un bat in mana la o margine de apa, rontaind din painea folosita drept momeala sau prin viile prea putin pazite de proprietari. In satul copilariei mele se fura cate un pahar de vin din pivnitele si asa pline si se consuma pe ascuns povestind de vecina din colt sau programand un meci de fotbal cu copii din satul vecin. In satul copilariei mele se dormea in fan sau intr-un pat improvizat in veranda bunicilor, citind pe ascuns dintr-o carte pentru cei mari. In satul copilariei mele duminca se mergea dupa ciuperci prin padurea de deasupra satului si cateodata, la cimitirul atat de vechi si care ma intrista de fiecare data. Satul copilariei mele putea fi orice sat. Dar a fost Laz, pe Valea Sebesului, Judet Alba.
O mare parte din copilărie, am petrecut-o în Aiud (județul Alba). Am scris despre o parte din acea perioadă în blogul vechi:
http://napobloghia.wordpress.com/2011/10/29/dosare-din-copilarie-2/
Dacă privesc în urmă şi stau să mă gândesc că părinţii mei îşi făceau temele din clasele primare, la lampa cu petrol, iar acum mânuiesc cele mai sofisticate aplicaţii computerizate, pot să afirm că sunt norocos că m-am născut “la oraş” în prag de secol XX, dar poate nu voi putea fi niciodată la fel de împlinit ca ei.
Una din diferenţele majore o face experienţa vieţii la ţară.
Chiar şi părinţii părinţilor, când mi-au devenit bunici, deja locuiau la oraş. Dar am avut parte de un bunic special, care a iubit viaţa în natură şi muntele. Aşa se face că toate vacanţele mele au însemnat hoinăreli pe la ţară, prin satele răsfirate de pe văile superbe ale Munţilor Apuseni. Nu am un sat anume preferat, pentru că am perceput totul şi de fiecare dată, ca pe un tărâm de bansm.
Sentimentul de libertate, de degajare şi de sănătate, trăit acolo şi atunci, nu se poate compara cu nimic.
Aud mereu povestiri trecute despre minunăţia prin simplitate, a veţii la ţară, ba mai mult, am cunoştinţe de vârsta mea, care lasă oraşul şi revin definitiv aici, sperând să aibă un “câştig” de pe urma acestei decizii.
“A deveni mai bogat (în suflet)” sau “A recupera timpul (pierdut)” pot fi numai două din sinonimele prin extensiune, ale termenului “câştig” !
Pingback:Cine a câştigat ghidul “Cele mai frumoase sate” | Idaho