Vă e frig?

Nu ştiu cum se face, dar perioada în care îmi place cel mai mult să mă îmbrac în fustă este fix iarna. Explicaţii ar fi mai multe şi diferă în funcţie de dispoziţia mea personală. Pot zice că îmi place să fiu Gigi Contra, că îmi place să mă revolt împotriva temperaturii, că iarna mă îngraş un pic şi fusta maschează evenimentul. Nu contează motivul, sigur e că dacă sunt -20 de grade eu sunt în fustă şi la +40 de grade sunt în jeans.

Acum partea interesantă şi amuzantă a poveştii e că atunci când e frig domniţele de prin partea locului au tendinţa de a se înfofoli pentru a le fi călduţ la funduleţe. Iar eu cu fustiţele mele ies în evidenţa ca un coş pe o frunte princiară. De unde şi numărul mare de “domni” ce mă întreabă, cu priviri îngrijorate “Vă e frig?”.
Şi acum am ajuns acolo unde îmi doream să ajung. La “domnii” a căror mare problemă este starea mea de bine şi confortul meu termic.
Îi condamn nimic de spus. Dar îmi amintesc că acum ceva vreme stăteam de vorbă cu câteva domnişoare şi ne plângeam de bărbaţii din România, cum ne agasează ei şi “Dom’le ce neciopliţi sunt!” şi una dintre domniţele prezente a recunoscut un fapt care se întâmplă în general.

Nu ne place să fim fluierate, nu ne place când auzim mitocănii, dar când nu se mai întâmplă un led mic şi roşu se aprinde pe undeva în cutiuţele noastre şi ne întrebăm “oare unde am pierdut-o?”
Pentru aceasta nu pot găsi o explicaţie care să-mi convină perfect şi nici nu cred că am stat să o cuget prea mult. Tot ce ştiu este că atunci când am parte de un fluierat pe stradă, nu mă supăr. Zâmbesc şi îi răspund posesorului de buze ţuguiate că poate visa în continuare.
Gata fetele, am spus-o! Acum lăsăm de-o parte feminismele şi ne vedem de treabă? Ei fluieră, noi suntem gâdilate în amorul propriu. Toată lumea e fericită!