De când “like” a înlocuit cuvintele? De când a apărut Facebook.
Înainte, în vremurile imemoriabile, când tot ce aveam erau blogul şi messul şi întâlnirile, pentru a da un “like” trebuia musai să o spui, sau poate în cele mai rele cazuri să acorzi nişte puncte articolului (erau asemenea pluginuri, vă amintiţi?).
Dacă îţi plăcea ce a spus Georgel, trebuia să o zici: “Vai Georgele, ce ai zis tu aici mi-a mers la inimă şi m-a uns pe beregăţi!”.
Acum, cu apariţia facebook am ajuns să scurtăm totul la un “Like”. Citim un articol care ne atinge, dăm un like şi mergem mai departe. Vedem un status pe facebook, dăm un like şi strigăm “neeext”. Vedem cum un om ce a fost într-o relaţie timp de 2 ani îşi schimbă statutul în “single”, dăm “Like” şi ieşim la o ţigară cu colegii. Chiar, să dai “Like” când vezi că Popeştel tocmai a devenit “single” mi se pare un pic crud. Bun, să zicem că te interesează Popeştel şi noutatea te lasă să crezi că poţi avea oareşce şanse, dar chiar şi aşa? Am senzaţia că e ca şi cum eu aş zice “mi-am smuls inima din piept”, iar cineva vine şi ţipă “Hell! Yeah!” rânjind plin de bucurie. Nu prea mă încântă ideea, mai ales când acel Like vine de la o femeie, fiindcă încep să mă întreb de ce se bucură ea de necazul meu? Oare îmi voia necazul? A umblat cu el? Aha, îi place necazul meu! (Aşa sună un moment de paranoia, varianta georgesciană, mulţumesc pentru atenţie, trecem mai departe!)
Am senzaţia că Like-ul acesta a venit în întâmpinarea leneşilor, celor care vor să te bată pe umăr pentru că ai făcut (scris) o treabă bună, dar nu vor să ridice braţul, ci doar să dea un click. Am văzut articole care aveau peste 40 de like-uri şi niciun comentariu. Am văzut likeuri date unui comentariu pe facebook, dar încep să văd comentarii pertinente din ce în ce mai rar. Aproape deloc.
Ştiu că spre asta ne îndreptăm, spre lumea comunicării în care nu ne spunem nimic, dar încă nu pot accepta acest lucru. Mai mă zbat un pic şi cedez mai incolo.
Până atunci dacă vă place articolul acesta, nu are rost să comentaţi, daţi un like şi treceţi mai departe, vi se răceşte ceaiul şi vă aşteaptă biscuiţii.
În lumea multitasking-ului, să faci un singur lucru este un act de curaj, nu-i aşa?
Doar un like să-ţi mai dau
Și totuși ai buton de like, dar eu nu am curaj și nu vreau să-ți dau like, prefer să comentez. Nu văd de unde apare mirarea asta, când majoritatea oamenilor, dar în special românii acceptă din prima varianta cea mai facilă, varianta care presupune minimul de efort. Nu de like-uri ar trebui să ne plângem noi ci de situația de toată lauda în care ne scăldăm cu toții în iubitul spațiu Carpato-Danubiano-Pontic.
Pingback:Tweets that mention Doar un like să-ţi mai dau | Idaho -- Topsy.com
Eu cred ca cine vrea sa comenteze la o stare o va face, cine nu, nu. si cine va da un like, il va da ca semn ca a citit starea ta si ca nu ii este indiferenta. Uite, eu am dat like la articol ca l-am citit si apreciat si chestia asta apare pe profilul meu si poate unul din friends afla ca eu am citit si apreciez ce zici tu aici. si asa se face social networking :D … si privind din alta perspectiva, FB e o alta aplicatie de socializare care incearca pe cat poate sa aplice niste modele din lumea reala in cea virtuala desi le aplica cam trunchiat. Un model corect ar fi fost si un button de Dislike dar asta ar fi insemnat sa zadarniceasca folosirea retelei de catre cei care ar fi primit prea multe dislikeuri si tot asa… ideea e ca FB se gandeste intai cum sa scoata un profit si dupa aia la ce cauta oamenii astia pe reteaua lor. Sau poate ma insel eu mai ales ca nu cunosc modelul lor de dezvoltare a FB. Oricum, oamenii se adapteaza si in lumea de azi unde esti bombardat de informatii, un like conteaza uneori mai mult decat un comentariu. sau poate nu. :-)
Like! :))
Ai dreptate, lumea e in general lenesa:) Insa Like-ul de la Facebook are mai multe sensuri, nu neaparat …like…
Oricum, facebook nu e un mediu pentru conversatii ample, ci pentru chitchat. In care “like” poate lua rolul oricarui gest, grimase, semn, oftat, etc…
Da, ştiu şi eu. Doar că Like-ul acesta a fost luat din mediul său, Facebook, unde are un rol destul de bine stabilit şi a fost adus în lumea bloggingului, in care doar ne scapă de “chinul” de a mai gândi.
X changed status to single & like = bine ca ai scapat de ala, X & Y and 4 others would “like” to kcuf you now :))
Perfect de acord cu tine. In periplul prin reader-ul meu am intalnit de asemenea articole like-uite pana la Dumnezeu dar fara nicio parere scrisa. Tu ca autor sa intelegi ce? Ca le place foarte tare, c tu ai scris exact ce vor sa auda sau ce cred si ei, nimic in plus, sau in minus si drept urmare nu mai simt nicio nevoie sa adauge ceva?!…
Cat despre partea cu like-ul la despartiri,e o stupiditate rara, de parca ar exista cineva pe lumea asta care se bucura cand se desparte, sau cand ii vede pe altii(prieteni/nu)apreciind faptul ca s-a despartit?!!
Like este forma de click al lui “Interesant”. De fapt, nu zici nimic, dar totusi iti dai cu parerea.
Tocmai ti-am dat like. Asta inseamna ca voiam sa-ti zic ca articolul tau mi-a mers la inima :P
eu zic sa ne bucuram ca nu s-a gandit facebook si la un buton de dont like :D :)))
ei să vezi că va veni vremea când pentru ai spune mamei “Mulţumesc pentru masă, a fost excelentă!” va trebui să îi dai “Like” pe profilul de pe FB Atunci lenea va atinge cote alarmante!
Lumea multitasking-ului aka lumea multi-insingurarii, nu ? -sau, poate,am citit gresit :P
Am mai zis, chiar daca nu e nici o mare mandrie in a fi cel care stinge lumina, puteti conta pe mine; feisbucu’si tuitaru’ se pot moderniza cat vor, se pot transforma in orice si oricat, eu tot fara conturi pe acolo voi fi.Si daca risc sa ma transform intr-o fotografie alb-negru sau o banda de magnetofon buna de dusa in targul de pe Kiseleff, so be it
Habar n-am ce e aia “like” si daca cineva ma injura, lasa,sa fiu eu ala rau … :)
Cred că ai cam citit bine…
Bravo! Total de acord! si eu astept un omentariu de macar cateva cuvinte, macar un cuvant… de la cei apropiati, cu gandul la care am scris sau postat……:)
de la proeteni si cunoscuti insa apreciez mult si un simplu like….
a ajuns sa insemne MULT si el….
si stii ce e mai surprinzator si inspaimantator?
ca incep sa ma BUCUR si sa ma MULTUMESC si cu un Like……
Poate e problema in noi insine?
pe de o parte nu ne ostenim sa dam decat un like… pe de alta, coboram prea mult stacheta….?
Insa in lumea multitaskingului e si asta un act de curaj…. cum spui si tu….