Ce ţi-e şi cu românul şi damblalele lui… De când ne naştem şi până murim cineva trebuie să aibă nişte aşteptări de la noi. Când ne naştem trebuie să fim cuminţi, să nu plângem, să învăţăm să mergem mai repede decât umflatul ăla al lui Flori de la 5, să facem la oliţă şi să discutăm subiecte complexe precum evoluţia arpagicului pe piaţa mondială.
Dup-aia vine şcoala, unde trebuie să avem coroniţă, să nu ne batem cu copii şi să ţinem de virginitate cu dinţii.
Şi urmează facultatea şi după aceea bum! direct postul de manager la o multinaţională. Doar aşa familia ta va fi mulţumită că puiul său a ajuns cineva. Nu contează că munceşti 20 de ore pe zi şi nu ştii cum arată sufrageria noului tău apartament cumpărat cu un împrumut la care vei plăti de-acum într-o mie de ani.
Iar dacă printr-o întâmplare nefericită nu ai prins postul de manager, chestie care oricum nu e vina ta, ci a conjuncturii lunii cu planul stelar (dacă n-are sens ce-am scris aici, nu vă speriaţi, este normal) nici nu acceptăm posibilitatea de a avea o slujbă mai jos de assistant manager, adică un fel de secretară, dar în engleză.
Dar dacă după lungi căutări singurul job pe care îl găseşti este la o covrigărie? Cumva îţi pierzi din sex-appeal? Nu mai eşti la fel de amuzant şi sclipitor? Cumva toate cunoştiinţele tale şi toate cărţile citite sunt anulate, aşa dintr-o mişcare?
Aud cumva un “nu” şoptit? Atunci de ce dracu’ trebuie să-ti fie ruşine cu ceea ce faci? Este un capitol al vieţii tale, o poveste pe care o poţi spune nepoţilor la bătrâneţe, o experienţă în care ai învăţat cum se face gaura covrigului.
Până la urmă nu-i ruşinos să munceşti!
Gaura covrigului
Trebuie sa fii nebun sa te simti rusinat de ceea ce faci. Dar si nai jenant este cand ti-e rusine de CE esti.
Depinde de asteptarile pe care le ai de la propria persoana. Stii tu, te pregatesti o viata intreaga pentru a avea un job la care sa te duci cu placere, sa fie bine platit, alea alea, dar ajungi sa umfli rotile la tir.
Nu e rusinos, dar e frustrant.Mai ales ca ai niste ganduri de viitor.
poate pentru unii gaura covrigului e un mare abis..cine stie :)
asta imi aduce aminte de comentariile cuiva apropo de faptul ca mie imi place sa gatesc.. “aaa.. ai devenit femeie de casa.. stai la cratita”.. asculta sfatul unui om care a descoperit de mult ca a munci nu e nicio smecherie… te zbati ca boul ca sa nu-ti ajunga oricum banii niciodata, ca asa e firea omului… ca la 25 de ani sa arati a 40 si sa fi in pragul depresiei.. mai bine la covrigi.. zambind.. cat despre ce cred altii.. sa moara.. da-i dreaq!!
Rusinos e cand faci ceva rau. Poti munci si face rau cuiva in acelasi timp. Exista asasini platiti.
In rest, toate bune!
Mi-a placut foarte mult articolul.
p.s. cu toate ca eu pe cineva citit, iesit prin lume, cu clare abilitati de dezvoltare personala, nu l-as angaja niciodata in covrigaria mea! Pentru ca stiu ca in 2 luni ar trebui iar sa chem la interviuri… ;)
Nu mă refeream la killers, deşi depinde din ce punct de vedere priveşti problema: din partea angajatorului sau a victimei. :P
Nu trebuie să-ţi fie ruşine cu ceea ce eşti, dar trebuie să-ţi accepţi condiţia (mai ales când lucrezi la covrigărie)…
Corect, dar de ce trebuie să fii judecat în funcţie de job? Dacă spre exemplu, unul dintre prietenii noştrii s-ar angaja la o covrigărie, nu ai mai fi prieten cu el? Eu n-aş avea nicio problemă. :)
de cand cu moda asta “toata lumea e student” si toata lumea are master si mai stiu eu ce diplome …iti dai seama ce “injositor” e pentru ei sa ajunga la o covrigarie? La intelectul lor ? nu se poate asa ceva.
Mai bine mori de foame decat sa muncesti,chiar daca e sub nivelul tau?