Eu cine sunt? Persoana iubită?

Probabil că vă întrebaţi de unde acest titlu? De fapt este o îmbinare a două lepşe pe care trebuie să le onorez.
Prima care m-a invitat a fost Simona Stanescu, care mă obliga să spun cine sunt, privindu-mă prin prisma exponatelor mele sociale. Această leapşă a fost iniţiată de Mihai Muşat de la care voi şi ciordi întrebările.

Dacă ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu?

{*Accesorii sociale = Lucruri, relaţii, oamenii, atitudini care nu mă definesc si de care m-am înconjurat pentru că „aşa trebuie”. Sau, într-un cuvânt, „etc-uri”.}

Dificilă întrebare, cred ca obiceiul la care am renunţat pentru că “aşa trebuie” a fost să spun ce gândesc. Era o vreme în care spuneam ce gândeam, indiferent de reacţiile pe care le aveam în jurul meu. Îmi plăcea să spun ce am / îmi trece prin minte şi aşa am reuşit să îmi atrag câţiva prieteni buni, dar cu siguranţă am reuşit să şi îndepărtez câteva persoane care oricum nu-şi aveau locul în anturajul meu. Aş putea spune că exponatul meu de muzeu a devenit abilitatea mea de a-mi ascunde adevaratele gânduri, în faţa unor oameni care ar trebui să ştie că îi dispreţuiesc.

De ce le mai ţin inca in viata mea?

Pentru că viaţa te obligă să mai şi mănânci rahat.

Care ar fi acele experienţe, oameni, relaţii, obiecte pe care le-aş lua într-o carte despre mine?

I-aş lua pe bunicii mei care au trăit în vremurile războiului şi ale comunismului. L-aş lua pe Bondarul care mi-a spart carapacea şi l-aş lua pe Tino doar pentru că îmi place cât de pramatie poate fi. Probabil ar trebui să detaliez un pic despre ce vorbesc, dar nu o voi face.

Aşa am terminat cu prima leapşă şi trec pâş-pâş la a doua care este un pic mai romantică, sau cel putin aşa crede Iyli.

Care este cel mai mare sacrificiu care l-ai facut pentru o persoană iubită? Ce a trebuit să suporţi?

Numiţi-mă romantică, dar eu cred că absolut orice am făcut nu a fost un sacrificiu. Poate că nu am făcut nimic atât de dificil încât să fie trecut la categoria “sacrificiu”

Ce sacrificiu ai fi dispus să faci pentru o persoană dragă?

Pot spune şi ce aş putea face şi ce n-aş putea face. Aş putea să-mi donez măduvă osoasă sau jumătate din ficat, dar n-aş putea renunţa la ceea ce cred că mă defineşte pe mine ca om.

Am impresia că am fost un pic cam criptică în răspunsuri, dar nu pot fi mai deschisă de atât.

Cât despre împărţit leapşa mai departe? Neah, o ia cine pofteşte şi dacă nu pofteşte nimeni, shit happens.
Poate totuşi aş vrea să văd ce spune Junky…