De ce nu mai suntem respectate de barbati?

Pornind de la articolul Roxanei Radu şi de la nişte mizerii ce umbla prin blogosfera cu iz feminin (sau ar trebui să spun “de pîzdă” pentru a fi mai bine inţeleasă?), am ajuns şi eu în situaţîa în care să mă întreb: De ce nu mai suntem respectate de bărbaţi?
Şi încetul cu încetul mi-au venit răspunsurile. Cum mai putem pretinde respect atunci când de la inceputul unei relaţii îi permitem barbatului să ni se adreseze cu dulcile apelative: “târfă”, “pizdă”, “proasto” sau “zdreanţo”?
Să presupunem că o domniţă, care permite asemenea dulcegării, se decide să procreeze cu mândrul ce-o iubeşte şi o alintă cum spuneam mai sus. Apare prin urmare fructul unei relaţii emancipate care îşi va auzi tatăl gratulându-şi soţia cu un “hai fă proasto sa te fut, că mi s-a sculat privind-o pe târfa aia de la 3”. Mă întreb eu, cu mintea mea neemancipată şi prea puţin trecută prin scoala feministă, ce îi va raspunde domniţa în cauză pruncului său, când acesta o va întreba: “Ce a vrut tati să spună când te-a facut zdreanţă proastă?”. Oare îi va raspunde: “Aşa mă alintă tatăl tău, noi suntem emancipaţi mamă”?
Încep să cred că vina nu este în totalitate a barbaţilor, ci că femeile au cea mai mare responsabilitate in această problemă. În clipa în care ne-am decis că vrem noi “să fim mai coioase” (şi aici nu mă refer la aşa zisa egalitate intre sexe şi nici la drepturile pe care ni le-a caştigat mişcarea sufragetelor) nu cumva am ajuns să fim tratate fără respect?
Citeam în seara aceasta despre criminalul ce a inspirat crearea mai multor personaje din filmele horror, pe numele său Ed Gein, care fusese crescut de către o mama religioasă ce i-a insuflat ideea că: “all women (herself excluded) were prostitutes, and instruments of the devil.”
Iată cum ne putem pierde dreptul la respect, modul în care ne educam copii. Ceea ce văd ei în primii ani de viaţă va rămâne acolo pe vecie şi dacă văd o lipsă de respect consimţită, aşa li se va părea normal.
Dar dacă noi nu ne respectăm şi prin atitudinea noastră nu impunem respectul, cum am putea cere să fim tratate ca nişte doamne, când noi ne comportăm ca nişte prostituate?
Este normal ca bărbaţii să fie debusolaţi când noi le ţipăm în faţă: “Eu sunt o doamnă, ce pula mea!”
[Aceasta este doar o părticică a puzzle-ului]